Expozitia de mâţe
Azi am ajuns inainte de ora de inchidere la Sala Palatului si am vazut o gramada de feline mici si mari, cateva vioaie, majoritatea dormitande, unele ascunse cum puteau ele mai bine, toate cele cu ochii deschisi cu un aer absent & plictisit, nepreabagand in seama oamenii ce se scalambaiau care mai de care sa atraga atentia ghemotoacelor pufoase. Acum, nu toate ghemotoacele erau chiar fluffy, am vazut si cateva variante aproape plesuve, castigatoare la capitolul asta fiind unele negre cu aspect de alien. Mi-au mai placut cele cu fete turtite si inexpresive care parca se oprisera cu botul intr-un zid la 80 pe ora. Poze nu le-am facut pentru ca si asa bietele pisici inchise in custi luasera fiecare cel putin o suta de flashuri in ochi.
Iar asta ma aduce la capitolul oameni, unii dintre ei mai putin delicati (eufemism intentionat) decat animalele pe care venisera sa le vada. Pe langa flash-uri, pisicile au mai fost atinse, deranjate din somn, strigate, bazaite doar-doar vor face o miscare sau vor lua o postura draguta-amuzanta ca de aia am venit aici si am platit bilet sa vedem niste pisici care ne fac sa radem nu unele care zac toata ziua, ce mama dreqului?