Pussishopp
Din pacate Pussishopp (Pussi shop ? sau poate Pussi’s Hopp) - bucuria copiilor - era inchis.

Din pacate Pussishopp (Pussi shop ? sau poate Pussi’s Hopp) - bucuria copiilor - era inchis.

Strada unde bunicul a pupat-o prima data pe bunica lu’ Mimi… pe vremea cand trecea tramvaiul pe acolo.

Pentru cei ce se intrebau cine e in spatele panourilor rozalii care ne spuneau ca orice ii poate inspira (cafeaua, o melodie etc), raspunsul se afla pe site-ul millennium bank. Nedumerirea mea este urmatoarea: cat de multa seriozitate poate inspira o banca roz? Variantele de raspuns sunt:
a) e banca unde-si tin banii cei de la Radio Guerilla
b) e banca unde-si tin banii toate vedetele locale care incearca s-o imite pe Paris Hilton
c) in Portugalia natala exista o alta interpretare a rozului
d) se vor fresh, tineresti, altfel decat ceilalti si toate celelalte culori erau deja branduite
e) gasiti voi alte posibilitati

Vizitati Libraria Universitatii din Cluj si cumparati carti copii, numai cumparati! & I love the fonts.

De la o vreme am dezvoltat un fel de alergie la gesturile inconstiente (si colective) ale oamenilor de a se debarasa de hartii/ambalaje/pachete de tigari acolo unde se nimereste. Mai ales ca in 99% din cazuri se nimereste sa fie direct in drumul meu sau al tau. Absenta unui numar mai mare de cosuri de gunoi nu mi se pare decat o scuza ieftina, n-am intalnit hartii atat de grele incat sa nu poata fi plimbate pana la primul cos. Iar ca sa fie clar, acum ma refer la tonele de gunoaie urbane, nu la zecile de tone lasate de asa zisii turisti prin ce-a mai ramas din asa zisa natura. O idee de a aduce si Romania mai aproape de vestul admirat si invidiat si pe vremea lui Dinicu Golescu si a calatoriei lui ar fi si de a avea strazi mai curate, mai placute, mai fara gunoaie. Pentru a realiza aceasta utopie am gasit pana acum doua solutii. Sugestia prietenilor mei este de a atinge mocofanu’ acolo unde il doare, adica la buzunar. Amenzi inzecite aplicate de oameni mai intransigenti decat comisarul Moldovan (care se va intoarce in curand). Eu insa prefer variante mai blande si atentez la modificarea mentalitatilor prin diverse campanii insotite de vorba buna si mers la sentiment indiferent de grosimea obrazului. Una dintre ele ar putea fi ceva de genul acesta:
1. Se printeaza un numar oarecare de bancnote (false, evident), se mototolesc si se lasa frumos pe trotuar.
2. Omul vede banu’ si invariabil se apleaca sa-l ia.
3. Cand il netezeste vede ca s-a fript pentru ca pe bancnota e scris un mesaj.
4. Mesajul poate fi: “Daca tot m-ai ridicat, arunca-ma la cos” sau “Asa cum ai ridicat hartia asta poti ridica si altele” sau unul mult mai destept.
5a. Omul te injura de mama, morti si sfinti pentru ca s-a aplecat degeaba si arunca hartia la loc pe jos.
5b. Omul cugeta, intelege si data viitoare nu mai arunca hartii, ba chiar se apuca sa atraga atentia altora si sa le ridice pe cele pe care le gaseste.
Daca 1% dintre cei care ridica banii (astia falsi pomeniti la 1) de pe jos s-ar incadra in categoria 5b, eu as considera campania un succes.
I-o iau inainte Iuliei si dau in vileag existenta intrarii Protonului - tot atat de marunta printre strazi pe cat e particula careia ii poarta numele - si a strazii Afluentului care in mod firesc da in strada Fluviului.
Maine va fi noaptea alba a Bucurestiului, ocazie cu care vor fi concerte (Zdob & Zdub + o gasca de DJ, muzica medievala si clasica), muzee si galerii de arta deschise pana in zori, saltimbanci italieni, artisti urbani, acrobati & co. Si minunea-minunilor, autobuzele spre Piata Unirii vor circula pana dimineata. Programul complet il gasiti aici pe site-ul arcub.
Duminica la Apropo TV, Andi Moisescu va face un pas mic pentru omenire dar mare pentru romanii simtiti, atatia cati sunt ei. Va initia o campanie (vezi titlu) despre care spune: Voi renunţa la a mă îmbrăca într-un anume fel şi, în fiecare emisiune voi purta câte un tricou cu un mesaj social foarte clar, cum ar fi “Mitocanii agaţă fete pe stradă. Ce trist.” sau “Strânge mizeria după câinele tău. El nu poate “sau “Nesimţiţii se bagă întotdeauna în faţă. Singura problema pare a fi ca emisiunea nu va fi gazduita de OTV sau Taraf, insa am incredere si in publicul de ProTV ca nu e departe de target. Badarani din toata tara, vi se pregateste ceva!
N-ar fi frumos daca nu ar mai trebui sa ia oamenii decizii? Daca le-ar da cineva totul mura-n-gura? Daca ar pica para malaiata in gura la Nătăfleaţă? Daca viata ar fi simpla si fara atatea alegeri de facut? N-ar fi frumos daca am avea mintea mai odihnita? Daca nu ar trebui sa ne mai sondam adancurile sufletului/subconstientului sa aflam ce vrem de la viata? Daca ar fi cineva care sa ne spuna ce vrem de fapt? Daca ar fi cineva care sa ne spuna ce sa facem si ne-ar duce de manuta pana la capatul vietii?
N-ar fi.
P.S. Cum de au reusit sa strice logo-ul?

Cei de la copacul de hartie au reusit cincinalul in patru ani (de fapt in 5 luni), drept urmare se prefigureaza o actiune de plantat 700 de copaci in Bucuresti. Puneti mana (pe mouse deocamdata) si completati formularul de voluntariat.
Daca la 6 si jumatate trecute fix nu era nimeni pe acolo, pe la fara 10 deja oamenii citeau si ei cum puteau, mai linistiti sau mai şoşotiţi. Pana la urma s-a adunat ceva lume (unii zic 50-60, altii au numarat de 2 ori si au zis 100), mai multa decat m-as fi asteptat la un eveniment la care nimeni nu dadea mici si bere gratis si nici nu era un concert Holograf. Incet-incet adunarea a inceput sa semene a party, se reintalneau cunoscuti, erau si vedete (nu spui cine pentru ca i-au pomenit deja monica si cezar paul badescu), se faceau poze si se filma din toate unghiurile posibile, parca au fost prea multe aparate de fotografiat si camere de luat vederile de la lectura. S-au facut listele cu cartile prezente si s-au luat interviuri. In sfarsit, unii oameni chiar au citit, fara sa-si gaseasca alte ocupatii, ceea ce ne dorim si data viitoare.
Dupa ce-am platit o modica taxa de 0.8 + 1.3 RONi, am intrat pe taramul fermecat al Gradinii Zoologice. Loc in care nu mai pasisem de 15-20 de ani. Imediat ce am trecut pragul, am fost impresionat de numarul mare de animale prezente in incinta. Unele sarisera pline de bravura gardul despartitor si hraneau ursii cu bucatele de paine, alimentati de strigatele incurajatoare ale confratilor mai putin curajosi. Altele bateau, ciocaneau, loveau cu disperare geamurile care le desparteau de crocodili, serpi sau pesti, probabil in speranta ca vor trezi vreo reactie de la suratele care zaceau nemiscate dincolo de sticla. In sfarsit, o a treia categorie de animale incerca sa hraneasca orice vietate de dincolo de gardurile de sarma cu pufuleti, le deranja somnul prin strigate sau le punea intrebari de natura estetica de genul: Cimpanzeule, tu nu te vezi cat de urat esti?
Dilema cu care raman dupa ce am citit doua placute diferite este daca diferenta dintre genomul uman si cel al cimpanzeului este de 1 sau 2%. Si reformulez raspunsul la intrebarea: Oare cat intelege (el, cimpanzeul) din ceea ce i se intampla?
Dar oare cat inteleg cei care umbla liberi (?) printre animalele inchise din ceea ce li se intampla?
Am aflat de pe blogul lui Andrei Crivat ca la Cluj, pe 22 septembrie se vor aduna oamenii cu biciclete in speranta de a ajunge la masa critica necesara pentru a atrage atentia asupra fenomenului. Prieteni clujeni, luati-va bicicletele la pedale si participati si voi! Mai multe detalii aici.

Ce poate fi mai sexy decat o tipa blonda imbracata in alb mulat din cap pana-n picioare? Evident o alta tipa blonda imbracata identic dar care mananca seminte.
Salut intiativa noilor golani. Pentru ca unele evenimente NU trebuie uitate. Si vorba aia: Capul lui Ilici vrem!
Golani au fost, golani sunt inca / Si-or fi in neamul romanesc.

Cea mai plina de poezie replica auzita in vacarmul urban de la “A scos cutitul la Barbosu’…“: “Am plans atunci cand am ucis-o…” E o replica dintr-un film, dintr-o carte? Face parte dintr-o poveste personala? Ea e o pisica, o pasare, o idee, o femeie iubita? N-o sa aflam niciodata.
Muralul cu Vincent si Jules amenintand londonezii cu banane e acum istorie. Gasca de curatatori de ziduri a rezolvat inca o data problema vandalismului. Oficialii declara prapastiile obisnuite despre grafitti-urile care incurajeaza criminalitatea si despre muncitorii lor care sunt curatatori profesionisti si nu critici de arta. Cred ca ar trebui sa angajeze si cativa din astia, nu?

Oamenii care ii scapa pe cei din Bristol de grafitti-urile “vandalilor” au dat din greseala cu pensula peste o lucrare timpurie de-a lui Banksy. Cam asa suna stirea de la BBC. Si se stie bine ca edilii Bristolului nu vor sa ramana cu zidurile orasului goale, fara lucrari ale unui artist care s-a vandut cu peste $100.000. Bine, inteleg, peste 50 de ani toate zidurile astea vor ajunge in muzee sau vor construi muzee in jurul zidurilor unde a dat Banksy, insa cum ramane cu lucrarile altor artisti urbani? Daca se da cu vopsea peste tot ce nu este consacrat, atunci cum sa mai ajunga si alti artisti urbani cunoscuti? Sau il au pe Banksy si asta ajunge?

Astazi s-au lansat colectiile de primavara ale partidelor iesite la strans de semnaturi. PNL-ul a iesit pe trotuar cu un galben electric iar PD-ul cu un portocaliu vesel ca fostul sau presedinte.
Insa cel mai mult mi-a placut rosul PSD-ului. Rosu ca… rosu ca… trandafirii rosii? Nu e destul de bine. Parca era alta nuanta. Semana mai mult cu sangele care a patat Piata Universitatii, noroc cu minerii care au facut curat si au plantat…da’ ce sa mai continui, stiti povestea. Oricum am remarcat sloganul de pe vestutele fetitelor de la PSD: “socialism is sexy” cat si gentuta uneia dintre ele, cu chipul lui… John Stuart Mill? John Locke? (ce amuzant sunt, nu-i asa?) Nu, bineinteles ca nu erau chipurile domnilor respectivi si pe buna dreptate, le-am vazut portretele si nu pareau foarte fotogenici. Era omniprezentul Ernesto Guevara de la Serna.
PRM-ul, PC-ul si PNG-ul (ma scuzati!) sunt ca de obicei ramase in urma.
In stencilul asta e un Guevara matur purtand un tricou cu Guevara tanar? Daca da: foarte frumos!!!
Si apropo, inca se mai cumpara tricourile cu moaca lui Che, tanar, simbolic, rebel? Daca da: pana cand?
