In Cluj inca se mai citeste.

Azi mi-a atras atentia proiectul lui Peter Menzel, What the World Eats. Nici o zi nu e mai potrivita decat duminica pentru a-ti aduce aminte ce discrepante exista intre oamenii de pe bucata asta de huma.

• Familia Aboubakar din Ciad cheltuieste saptamanal pentru mancare $1,23.

• Familia Patkar din India: $39,27

• Familia lui Revis din US of A - $341,98

• Melanderii din Germania sparg nu mai putin de $500,07 pe saptamana.

Atatia ani au trecut de cand se preumblau oamenii astia din poze pe mijlocul strazilor. Poate prind si edilii ideea. Iar clujenii poate recunosc locurile.

In aceasta seara va invit sa degustati cativa stropi de suprarealism victorian de-al lui Jeffrey Micheal Harp.

Iata cum se distrau bunicii nostri acum 70 de ani.

Tudor Prisacariu vine cu un proiect foarte fain numit 3m² prin care vrea sa-i faca pe oameni sa constientizeze ca spatiul verde le apartine, de aceea trebuie sa lupte pentru el si sa-l protejeze (cel putin asta am inteles eu). Si ca nu talpa omului e cel mai mare dusman al spatiului verde ci senila buldozerului si fundatia magaoaiei din sticla si otel. Asta dupa ce acum cateva zile ma gandeam ca daca vreau sa stau linistit undeva pe iarba intr-un parc din Romania, trebuie sa-mi cumpar ceva aurolac sau bautura si sa-mi trag look-ul clasic de boschetar.

Azi mi-au placut calupurile de cate 12 poze cu cate 12 oameni in aceeasi ipostaza, adunate in proiectul Exactitude.

Azi mi-au placut fotografiile minimaliste din seria Ni-na cu tonurile lor marine cu tot.

Cam asa arata o broccoliconopida modificata genetic. Daca vreti sa vedeti mai multe imagini cu fractali oferite de mama natura, atunci click aici.

WeeklyShot e site-ul unei comunitati de fotografi care-si da in fiecare saptamana cate o tema de pozat. Ramane sa ghiciti care e tema din aceasta saptamana.

Tudor propune pe dtailed un proiect de vizitare/pozare a locurilor inedite/frumoase/interesante/ din Romania si asteapta sugestii de la voi.

Tinand cont ca au trecut cativa ani si tot nu reusesc sa ma hotarasc in privinta unui digital, cred ca voi merge pe mana tipului care si-a facut pozar dintr-o cutie.

Iar aici cateva poze facute cu respectiva cutie.

O tehnica veche in haine noi, astazi va invit sa vedeti fotografiile stereoscopice ale lui Jim Gasperini.

Intre extremele “romanii mici, urati si cu bube’n cap” si “tara noastra-i cea mai frumoasa, noi i-am tinut pe turci la usa sa nu intre in Europe” exista o multitudine de nuante. Deoarece, atunci cand te afli prea aproape, e necesar sa te departezi de obiectul studiat pentru a-i vedea mai bine detaliile, am aruncat o privire in vecini, sa aflu cum percep ei tarisoara noastra. Nimic despre Eminescu si Petrache Poenaru, insa cate ceva despre ruralitate, orfelinate (inca!), pitoresc, tendinta de a imita Vestul (inca! si din totdeauna de altfel).

Sa vorbeasca pozele (fiecare cate o mie de cuvinte, nu mai mult):

Romania vazuta de:

o gasca de scotieni
o scriitoare a Domnului
Todd (care si-a dedicat intreg blog-ul subiectului)
Paul din Londra

Stiati pana acum cum arata un dromader vazut din satelit? Eu unul, nu. Si nici o plaja din Australia.

Se pare ca exista anumite zone din Google Maps care au zoom-ul mai mare decat se stia. Smecheria e ca dupa ce alegi locul, sa setezi nivelul maxim de zoom, dai un click pe “link to this page” in dreapta sus si apoi inlocuiesti in url parametrul z cu un numar mai mare, intre 20-23. Partea buna e ca nivelul acesta de zoom nu functioneaza in toate locurile. Inca.

Bun, si acum dupa ce ati citit, pot sa vad spun ca pozele au fost facute doar din avion.

Cum ne vede Tom Robinson din Londra.

Intotdeauna mi-au placut GIF-urile in 2 culori cu dither-ul la maxim. Si pozele faine.

Va invit sa va jucati cu portretele din seriile Stereotypes create de Eric Myer.

…sau fotografii bloggeri. Inscrierile se mai pot face pana in 15 februarie pe Photobloggies. Blog-urile inscrise vor concura impotriva altor blog-uri din Europa de Est si Rusia.

Cu ce se mai ocupa oamenii cand sunt lasati singuri cu Photoshopu’. aici