Pe Flickr se pot gasi niste animatii deosebite ale domnului Camil Tulcan, asa cum este de exemplu aceasta. Pe deasupra, mai exista cateva serii de fotografii care dovedesc ca realizatorul lor are atat ochi cat si mana de fotograf.
Absolut fara nici o legatura cu ce s-a petrecut pana acum pe blog si fara nici o legatura cu se va intampla de acum inainte, vreau sa anunt ca maine pana la ora 16:00 la Sala Palatului se poate vizita o expozitie de pisici. Azi am ajuns cand deja animalutele fusesera evacuate si ne-a fost ciuda.
Duminica, pe faleza in Bucuresti. A se observa punga (exponenta a gunoaielor omniprezente) de azuriul cerului.
By Primaria sectorului trei & the hooligans.
Se ia continutul buzunarelor, se adauga o fata de om, se aranjeaza frumos si cu gust sau dimpotriva haotic pe sticla unui scanner, se apasa SCAN si se lasa la scanat pana la sfarsit. Enjoy!
& I want it painted black
Putine fotografii reusesc sa surprinda atat de bine clipa si sa ofere posibilitatea de a intrezari o farama din durerea celuilalt, asa cum reusesc cele de pe World Press Photo. Gasiti acolo fotografii realizate de profesionisti in ultimii 50 de ani cam in toate zonele in care au fost probleme.
Azi mi-au placut pozele lui (evident) Matt Stuart si felul sau de a surprinde clipa.


Tudor Prisacariu a lansat un nou proiect de fotografie despre Romania subtila. Stai ca nu e bine. Tudor Prisacariu a pus cap la cap fotografiile facute in periplul prin tara din vara trecuta. Nici asa. A fost lansat un site cu poze faine & destepte made in .ro (adica fabricat in Romania). Mai multe detalii pe Entropy.ro.
Din pacate Pussishopp (Pussi shop ? sau poate Pussi’s Hopp) - bucuria copiilor - era inchis.
Din ciclul Codrul frate cu romanul si in continuarea epopeii Omul sfinteste locul un scurt moment publicitar pentru Bran, castelul lui si ce se poate gasi la o aruncatura de bat de intrare (cu specificatia ca nu sunt din cale-afara de sportiv asa ca nu-l pot arunca prea departe). Pentru ca romanul nu vrea, nu poate (exclus!) sau nu stie ce sa faca cu gunoaiele asa ca merge doi pasi in padure si le ascunde sub covorul de frunze in speranta ca nu le va gasi nimeni si chiar daca da, ca nu-i pasa nimanui.
Strada unde bunicul a pupat-o prima data pe bunica lu’ Mimi… pe vremea cand trecea tramvaiul pe acolo.
Vizitati Libraria Universitatii din Cluj si cumparati carti copii, numai cumparati! & I love the fonts.
Inca o casa care moare. In Cluj.
Aventuri intr-o curte interioara.
…in Arad inca se mai demoleaza. Tricoul Rosu bites the dust.
In Cluj inca se mai citeste.
Azi mi-a atras atentia proiectul lui Peter Menzel, What the World Eats. Nici o zi nu e mai potrivita decat duminica pentru a-ti aduce aminte ce discrepante exista intre oamenii de pe bucata asta de huma.
- Familia Aboubakar din Ciad cheltuieste saptamanal pentru mancare $1,23.

- Familia Patkar din India: $39,27

- Familia lui Revis din US of A - $341,98

- Melanderii din Germania sparg nu mai putin de $500,07 pe saptamana.
Atatia ani au trecut de cand se preumblau oamenii astia din poze pe mijlocul strazilor. Poate prind si edilii ideea. Iar clujenii poate recunosc locurile.

In aceasta seara va invit sa degustati cativa stropi de suprarealism victorian de-al lui Jeffrey Micheal Harp.
Iata cum se distrau bunicii nostri acum 70 de ani.
Tudor Prisacariu vine cu un proiect foarte fain numit 3m2 prin care vrea sa-i faca pe oameni sa constientizeze ca spatiul verde le apartine, de aceea trebuie sa lupte pentru el si sa-l protejeze (cel putin asta am inteles eu). Si ca nu talpa omului e cel mai mare dusman al spatiului verde ci senila buldozerului si fundatia magaoaiei din sticla si otel. Asta dupa ce acum cateva zile ma gandeam ca daca vreau sa stau linistit undeva pe iarba intr-un parc din Romania, trebuie sa-mi cumpar ceva aurolac sau bautura si sa-mi trag look-ul clasic de boschetar.