Doar un alt blog scris de flu.

Blog de mediocru

magic animal / animal magic

May 19, 2010 | ca-n viata | 1:43 am | Comments [0] |

sunt phoenix lvl 1 din ala de renascu din propria cenusa, varfurile aripilor inca-mi frig si miros a copane la gratar, pe crestet imi port stralucirea propriului nimb – nu pe-a altuia – iar in oglinda vad inca sclipiri de jeratec printre pene. cunoscut ca benevolent, se intampla sa infricosez cand deschid clontzul teribil sau imi arunc privirea aviara in calea altor creaturi. coada-mi aurie o port cu… fuck, nu gasesc alt cuvant mai potrivit decat mandrie. sa zicem dezinvoltura? coada-mi aurie o port cu dezinvoltura nemuritorului ce-a ginit secretul alchimic.

to be continued la lvl 2.


Culmea facebook-ului

January 31, 2010 | ca-n viata,web | 12:38 pm | Comments [3] |

Se zvoneste ca ultima culme a Facebook-ului pentru romani ar fi sa se adauge un buton special in Farmville cu ‘OMOARA CAPRA VECINULUI’.


Societatea 13

December 20, 2009 | ca-n viata | 3:53 am | Comments [2] |

In Franta anului 1857 lua fiinta o societate secreta care-si propunea nimic mai mult decat discreditarea tuturor superstitiilor. Cei 13 membrii ai ei se intalneau doar in case conspirative aflate la nr. 13, in zilele de 13. Printre obligatiile membrilor se numarau trecutul pe sub scari si varsarea de sare la masa.


Melodia de luni

December 7, 2009 | ca-n viata | 2:22 pm | Comments [0] |

Dedicatia de dimineata :)


Barba face pe om

December 5, 2009 | ca-n viata | 4:01 am | Comments [0] |

Acum stiu ce-o sa ma fac cand cresc mare. Daca nu filosof cu barba, macar barbos.


Sebastian stie!

August 23, 2009 | ca-n viata,litere | 12:58 pm | Comments [2] |

E trist si chiar suparator pentru organul olfactiv sa constati ca observatiile pe care si le nota Sebastian in jurnal se adeveresc si astazi, dupa mai bine de saizeci de ani. Cand te intorci vara in Bucuresti, capitala te intampina cu puternice miasme de mici si bere filtrata prin rinichi. Mai ales bere trecuta prin rinichi.


minge – mingii?

July 22, 2009 | ca-n viata | 5:13 pm | Comments [6] |

E a doua oară astăzi când îmi sare în ochi pe un site, un plural căzut din pom pentru minge – mingii. WTF? da fuck, nici atâta română nu se mai știe? O minge, un infinit de mingi, da? Că nu-i vorba de supapa mingii sau de căcatu’ mingii. Bine că să scrieți corect românește nu știți, da să vindeți mingii vreți.


Rememberul de sambata

June 6, 2009 | ca-n viata | 1:06 pm | Comments [0] |

Acum vreo 15 ani dădea ortu’ Bill Hicks, un stand-up comedian mai aparte, care le spunea din suflet, cu sarcasmul celui care iubește lumea asta și tocmai de aceea îi vede mai clar defectele.


Revolutia din Moldova

April 7, 2009 | ca-n viata,web | 2:52 pm | Comments [0] |

It is televised. Sau cum arata o revolutie in 2009. Se poate urmari pe Twitter si Youtube

Se poate vedea Stream live pe Protv.

De promovat pe Digg si pe celelalte retele sociale.

“Tovarasi, la arme!” se traduce azi prin “Domnilor, la tastaturi!”

Copyright Foto: vchiperi


Valentine’s Day

February 9, 2009 | ca-n viata | 1:49 pm | Comments [4] |

Aseara am descoperit care ar fi cadoul cel mai potrivit, a se citi cel mai kitschos, pentru ziua sfantului Valentin care (culmea culmilor!) se nimereste de Valentine’s Day. O cutie de bomboane fondante cu glazura roz in forma de ursuleti care la randul lor tin in brate o pernuta in forma de inimioara pe care scrie “I LOVE YOU” si pe care daca apesi incepe sa cante din repertoriul lui Celine Dion.


Din intelepciunea prostiei populare

January 7, 2009 | ca-n viata | 12:59 pm | Comments [4] |

Am aflat si eu in sfarsit de unde vine abominabilul “Fă!”. E prescurtarea delicatei sintagme “Făptură gingașă”. Traiasca inteligenta de cartier.


Diversiunea din decembrie 1989

December 22, 2008 | ca-n viata | 8:12 pm | Comments [3] |

Daca despre diversiunea pusa la cale in 1989 stim variantele oficiale, puteti citi intr-un splendid exemplu de limbaj de lemn si detalii despre cea din 2008, in versiunea tovarasului Iliescu.


postelectorale

December 8, 2008 | ca-n viata,prin oras | 2:39 am | Comments [5] |

Acum ca s-au mai calmat spiritele, se stiu procentele si imediat aflam si ca mariajul PDL-PNL a fost salvat nimeni nu se mai gandeste la afisele electorale care impanzesc orasele tarii. De ce oare trebuie sa le mai vedem moacele alea frumoase si acum ca s-a terminat tarasenia? N-ar fi dragut din partea lor sa puna mana si sa le si dea jos, sau macar intr-un gest de solidaritate interpartidica sa se apuce sa le dea jos pe cele ale adversarilor politici. Becali sa le rupa pe-a lu Orban, Orban pe-ale lui Tariceanu Boc si Vadim pe-ale tuturor.


Epifanie-Griguţă

September 25, 2008 | ca-n viata | 12:14 am | Comments [2] |

Am gasit azi pe drumuri o lighioana atat de amarata ca pana si inima mea de piatra s-a inmuiat mai ceva decat posmagii iar acum am o grija in plus pe cap. (Va) raspunde la numele de Epifanie-Griguta si deocamdata isi bea tot lapticul.  Probabil ca in curand o voi lua pe urmele lui Jim Davis:


ICR-ul, Cristi Neagoe & politica

August 9, 2008 | blog,ca-n viata,radio-tv | 6:58 pm | Comments [9] |

Cetatenii onorabili ai venerabilei noastre patrii au fost cu siguranta oripilati de practicile abominabile ale artistilor, organizatorilor de expozitii carora le dau nume cosmopolit-decadente ca Freedom for Lazy People! (da!, despre Cristi Neagoe este vorba) si de ce nu chiar ale presedintelui Institutului Cultural Roman. Acestia toti la un loc, si individual, se drogheaza si beau urina si apoi iar se drogheaza apoi iar beau urina, poate mai fac cate-o pauza, asta nu mai conteaza pentru ca nu-i asa? cum sa lasi niste “demnitari” care reprezinta IMAGINEA ROMANIEI (fonturi pana la stele n-ar putea cuprinde acest concept in mod adecvat) sa strice imaculata mai nainte mentionata. Detalii despre aceastea pe Antene si pe blogul unui domn (nu merita link) care publica in Jurnalul National.

De cealalta parte cativa oameni de bun simt probabil ca au avut stomacul intors pe dos de la mirosul degajat de rahatul intors cu lopata de o gasca de oameni care o data ca nu inteleg ce se intampla in arte (plastice, vizuale, literatura) de douazeci de ani incoace si pe de alta sunt rau intentionati (ma face cineva paranoic daca suspectez aici un atac la Patapievici via Neagoe, via ICR de la gasca de vechi?).

Ramanem cu un gust amar, pentru ca in viata unui om se poate intra cu cizmele intr-un asemenea mod si regretam sincer ca dinozaurii batrani si tineri totodata (Buzura & co, Badin & oamenii urati la suflet de la Antena) inca se mai taraie pe pamant. Si speram ca aglomerari spontane (victima colaterala) de unde au fost furate si decontextualizate texte ale lui Cristi Neagoe sa fie deparolat cat mai curand.

textier, gramo, ianus, zoso au scris mai mult si mai bine despre asta.


Bataia cu perne e rupta din rai

June 11, 2008 | ca-n viata,prin oras | 1:47 am | Comments [6] |

Haideti sambata 14.06, ora 15 la o bataie cu perne la fantana de la arhitectura. Aveti grija sa nu strecurati huila sau bate de mineri printre pene. Un pasnic remember al evenimentelor din 13-15 Iunie 1990 de pe blog-ul minimal. Pentru cei nascuti mai recent cat si pentru cei care au uitat faptele, exista fragmentul din documentarul lui Stere Gulea.

Bataie cu perne


Scurt pe trei

June 5, 2008 | ca-n viata,prin oras,publicitate | 1:20 pm | Comments [0] |

1. Azi au trecut pe langa mine patru biciclisti in mai putin de treizeci de secunde. Ce este si mai uimitor e ca nu erau vorbiti intre ei. Traiasca velocipedocraţia!

2. La metrou. “… mortii si ranitii ma-tii, ca-ti dau doua de te ingrop, tiganca imputita ce esti!” glasuieste suav-h?rş?it o domnifufă? catre o alta tanti mai tuciurie.? Cine e de fapt tigan?

3. Felicitari celor de la Skol care au lansat o campanie in statiile de metrou cu sloganuri de bine care suna cam asa: “Intai se iese, apoi se intra” / “Persoanele in varsta merita scaunul tau” / “Muzica se asculta la casti nu la difuzor”. Important e ca oamenii care fac parte din target sa si priveasca respectivele panouri. Apoi sa le citeasca. Apoi sa le inteleaga. Apoi sa le puna in practica. Apoi sa le intre in instinct. Si apoi? Sa traim intr-o lume plicticos de politicoasa? Doamne fereste! Mai bine sa intre unu’ peste mine in metrou fara sa-mi bata la usa, sa se tolaneasca pe scaun, inconjurat de batranei si sa-si asculte la maxim muzica (nu vreau sa zic manea, dar eu n-am auzit alt gen ascultat deranjant in public).


Au! Mă doare măseluţa! sau La Radiografie

May 27, 2008 | ca-n viata | 2:58 am | Comments [0] |

Cel de mai sus e doar un titlu pus acolo la ‘şto sa atraga atentia, oricum n-as recunoaste chiar daca m-ar durea asa tare incat sa-mi vina sa ma dau cu capul de pereti cum a fost cazul anul trecut pe vremea asta.

In alta ordine de idei, am fost sa-mi fac o radiografie fara sa ma doara, ba tocmai sa nu ma doara. Cum am intrat pe usa clinicii a sarit la gatul meu cerbera de serviciu care se vede treaba ca nu lasa pe nimeni sa intre fara bilet de trimitere. Foarte exclusivist. Dupa ce s-a dumirit cum sta treaba si a incercat sa ma faca de lănţugu’ pe care nu-l port m-a trimis la receptie, unde o tanti m-a luat din scurt si fara sa-mi lase timp de gandire m-a intrebat daca ii dau o suta de milioane pentru radiografii. Am zis da, gatuit de, evident, emotie. Fata i s-a luminat intr-un zambet stramb si am fost expediat sa iau un loc in sala. Din cand in cand se striga cate un nume si cate un posibil coleg de suferinta se ridica, indreptandu-se spre directia dinspre care i se paruse ca venise chemarea. Nu intotdeauna cea potrivita si atunci chemarea se inasprea, se repeta si respectivul era admonestat: “Ce faci domnule? Crezi ca avem toata ziua la dispozitie? N-ati auzit cand v-am strigat prima data?” Mai ceva ca la Auschwitz, ma asteptam sa termine repede cu nefericitul si sa-i traga un glont in ceafa.

Atunci cand mi-a venit si mie randul, am fost strigat Fluturas (dragut, dar nu e numele meu) si ajutat de spiritul meu de orientare (lvl 1) am nimerit directia buna. Intai am nimerit la un tip ce avea un aparat misto de facut poze cu raze X (ca al lui Nick Veasey, am presupus eu), iar respectivul mi-a tras vreo 20 de duble, asa incat dintii mei s-au simtit pentru 15 min mai celebri ca Parisu’ (Hilton). Apoi m-au bagat la panoramic, care e o chestie ca un radar care se invarte in jurul capului tau si scoate sunete dragut-extraterestre (bip-bop-biip-beep), probabil ca sa-ti distraga atentia si sa nu te misti in timp ce musti cu incredere din pseudomustiuc (sau ce-o fi fost). Runda trei a fost la tunu’ cu raze X care mi-a tras vreo cinci salve scurte (cu un sunet pe care nu-l pot reproduce aici, ceva asemanator cu pfiiiiiuuuuuu). Apoi iar asteptare, iar Fluturas, scapat de o caruta de bani, insa macar nu mai trebuie sa car eu toate radiografiile, le trimit direct la dentist. Vorba aia… da’ v-a placut servirea?

Acum, dupa atatea radiatii absorbite, stralucesc vag in intuneric si ma gandesc ca ar fi bine sa nu procreez vreo cinci ani sa n-am copii cu coada si solzi.


Despre cuvinte numai de bine

May 26, 2008 | ca-n viata,litere | 11:53 pm | Comments [0] |

Sa presupunem ca va aflati undeva in lume (cu varianta in oras), printre oameni, poate chiar intr-o multime. In cazul in care nu sunteti unul dintre putinii sihastri care-mi citesc blogul, putem admite fara a ne hazarda prea tare ca acest fenomen se intampla cam in fiecare zi. Daca va scoateti pentru o clipa castile de la iPod din urechi aveti mari sanse sa auziti ce si mai ales cum se vorbeste pe o raza de cinci-zece metri (poate chiar mai departe, pentru ca oamenii sunt mai sanatosi in mileniul asta si prezinta mai multi decibeli la purtator). Rezistati tentatiei de a pune la loc castile in mai putin de doua secunde.

Asa, va veti intreba, si ce-i cu asta? Pai, e. Veti observa ca vocabularul concitadinilor nostri a saracit fata de anul trecut, cuvintele sunt tot mai scurte, onomatopeele tot mai numeroase, ticurile verbale din afara dictionarului au contaminat tot mai multe coarde vocale. Locurile comune aka poncifele abunda (si acesta un loc comun, la urma urmei de ce s-ar numi astfel daca nu ar fi pe toate gardurile), automatismele de vorbire camufleaza vag pe cele de gandire, cuvantul frust si hâd e preferat celui de finete sau pur si simplu de bun simt. Despre asta au scris mai bine candva in ultimele luni (sau sa fi fost ani?) Razvan Exarhu & Andrei Plesu.

Stiu. Limba e vie si evolueaza cum o taie pe ea capul, nu dupa cum ii dicteaza Academia. Normele se vor schimba sa reflecte realitatea intr-un an, zece, cincizeci. Insa ce e trist e ca in ultima vreme limba involueaza. Cu toata infuzia proaspata de englezisme luate cu toptanul (si unele cu arcanul), limba noastra (“o comoara” in caz ca ati uitat) e din ce in ce mai nevoiasa, Poate ca e nevoie din cand in cand in viata unei limbi si de o perioada de asezare, poate chiar de regres, nu am idee. Dar mi-e clar ca o limba arida si simpla va avea dificultati din ce in ce mai mari in a exprima nuante, trairi necuantificabile si idei abstracte. Nouvorba care se intrezareste ne va scuti de a folosi cuvinte perimate ca dragoste (cu varianta dragosteala) cand exista variante mai scurte ca sex sau futai. Nimic nu va mai fi mirific, inefabil sau incantator pentru ca totul si toate vor fi super. Toate cuvintele (mai) lungi vor fi inchise in ghetouri si inlocuite de suratele lor scurte si ascutite la auz. Incet, incet lumea le va uita si va casca ochii cu mirare atunci cand va auzi arhaisme ca de exemplu… libertate. Ba nu, libertate va fi ultimul care va supravietui, insa ingradit de contextul: “E libertate, fac ce vreau, ce pula mea vrei, ai vreo problema?”

Welcome to idiocracy!


Violenta e mama cui?

May 9, 2008 | blog,ca-n viata | 1:21 am | Comments [0] |

Daca nu e mama tuturor prostilor, desi nu e exclus, mama vanatailor si cucuielor este cu siguranta. Si a piramidelor nazale fracturate. Va invit sa cititi doua povesti incantatoare despre cum inteleg unii semeni de-ai nostri bipezi sa-si rezolve problemele.

Prima poveste incepe la Cluj, intr-o zi frumoasa de mai, cand suporterii unei echipe (U Cluj, ca nu-i secret) si-au intersectat drumurile cu cele ale cameramanului jandarmeriei. Urmatoarea intalnire din acea zi a fost cea dintre o caramida si fata aceluiasi cameraman. Si apoi dintre picioarele altor suporteri dornici de cazacioc si n-o sa va fie greu sa ghiciti… tot fata lui. Bine, bine, veti zice, se stie ca huliganii sunt violenti, ce cauta si ala acolo pe langa stadion sa-i filmeze? Si apoi, nu tu te scandalizai ca au pus astia mai multe camere de supraveghere in autobuze? Pai, in primul rand ca-i filma tocmai pentru ca se stie ca huliganii mai calca pe bec atunci cand e un meci (mai ales unul cu CFR-ul), cum s-ar zice, isi facea si omul meseria. Iar cea de-a doua problema e de principiu, cred ca banii respectivi ar putea fi mai bine folositi daca s-ar investi in campanii sociale (de ex.), pentru a preveni problemele, decat in incercarea de lipi oalele (nasurile) sparte, prinzand vinovatii dupa ce s-a petrecut boroboata.

Cea de-a doua povestioara se desfasoara in cadrul idilic al unui liceu bucurestean din zona centrala, poate chiar in aceeasi frumoasa zi de mai. Trei printese suave & hartiste dintr-a 11a au luat-o la scarmanat pe o alta zana mai delicata dintr-a 9a si i-au spart fata cu prietenie. Motivul e unul cantat de poeti dintotdeauna: dragostea care impinge la gelozie. Fufita asta mica se pare ca si-a tras-o in toaleta liceului cu prietenul uneia dintre cele de-a 11a. Apoi politie si tot tacamul.

Istorisiri de acest tip ma fac sa incep cu “Pe vremea mea…” si sa mor io ca nu-s asa batran. Bine se intrebau cei de la Ura de dupa usa acum mai bine de 10 ani: De ce atata ura?