Doar un alt blog scris de flu.

Blog de mediocru

Dorin Liviu Zaharia

December 8, 2008 | muzica | 2:42 am | |

Pentru noi astia nascuti dupa ce s-a deschis televizorul, e bine de stiut ca in anii ‘60-’80 exista prin Bucuresti un nene hippiot, autodidact si pasionat de spirualitate hindusa, prieten printre altii cu Ioan Petru Culianu, care isi permitea sa se plimbe pe strazi cu parul lung si sa cante cam ca in clipul de mai jos.


7 Comments »


[ C ] shtrumf
December 28, 2008 @ 10:14 pm

suna bine iar vocea are caracterul ala deosebit, dat de inregistrarile vremii


[ C ] flu
January 7, 2009 @ 12:46 pm

Da, mai cautam si alte ‘vechituri’ din astea faine.


[ C ] LZ
May 12, 2009 @ 10:51 am

Ia, uite, domnule! Ce-mi aud urechile! Mersik!


[ C ] tibi
May 22, 2009 @ 8:00 pm

este o surpriza sa gasesc postari despre Dorin Liviu Zaharia…BRAVOS!!!


[ C ] flu
May 23, 2009 @ 4:43 pm

Pentru mine e o supriza sa aflu ca mai sunt oameni interesati de vechituri hippioate :)


[ C ] andrei
February 21, 2010 @ 11:56 pm

Zaharia nu era hipiot! Era prea crestin pentru asa ceva. Interesul lui pentru filosofia indiana era pur cultural si de largire a orizontului in care se scalda cultura romana. Stiti putin despre el si, in general, ganditi reductionist. Parul lung nu era o exceptie in acei ani, desi inca mai facea militia cate o descindere, impreuna cu tineri din U.T.C,, si mai tundeau la plete. Era insa o viata mult mai interesanta decat acum si se traia in alt registru cultural, paradoxal, mult mai inalt.


[ C ] flu
February 23, 2010 @ 2:16 am

Vazut dinspre anul 2010 crestinul care canta in perioada respectiva asa cum canta Zaharia e perceput ca hippiot de catre cineva care gandeste reductionist intr-o cultura in care duce lipsa unor repere mai precise ale curentului hippie.

Daca ati trait atunci, multi dintre cei care n-au trait acele vremuri va pot suspecta de subiectivitatea care insoteste de obicei anii tineretii, daca nu ati trait vremurile respective atunci va pot suspecta doar de o ciudata nostalgie pentru o perioada caracterizata de ‘un registru cultural mai inalt’. Poate puteti exemplifica ce intelegeti prin aceasta inaltime comparata cu un prezent in care formele de manifestare artistica (sau nu) sunt mult mai variate.

Cat despre par, pot spune doar ce stiu din povestile altora si ce am experimentat pe propria mea chica dupa ani buni de la schimbarea regimului dar nu si a mentalitatii.

In rest ma bucur ca exista oameni interesati si cunoscatori care ma contrazic. :)


Leave a comment