QEWZA de la TMBase e consecvent si scoate pentru al treilea an la rand mixurile de 1 Mai. Acelasi melanj de calitate compus din electro/hip-hop/oldies/rock si ce alte ciudatenii se mai gasesc prin fabrici si uzine. Via Groove.

Pentru download: CD 1 | CD 2 | CD 3

Later edit: Geniala in context post ’90s reciclarea mihaelei mihai cu piesa minerii si cerul: “Mi-ne-rul cu o mana poa-te sa atinga ce-rul…”

Daca nu e mama tuturor prostilor, desi nu e exclus, mama vanatailor si cucuielor este cu siguranta. Si a piramidelor nazale fracturate. Va invit sa cititi doua povesti incantatoare despre cum inteleg unii semeni de-ai nostri bipezi sa-si rezolve problemele.

Prima poveste incepe la Cluj, intr-o zi frumoasa de mai, cand suporterii unei echipe (U Cluj, ca nu-i secret) si-au intersectat drumurile cu cele ale cameramanului jandarmeriei. Urmatoarea intalnire din acea zi a fost cea dintre o caramida si fata aceluiasi cameraman. Si apoi dintre picioarele altor suporteri dornici de cazacioc si n-o sa va fie greu sa ghiciti… tot fata lui. Bine, bine, veti zice, se stie ca huliganii sunt violenti, ce cauta si ala acolo pe langa stadion sa-i filmeze? Si apoi, nu tu te scandalizai ca au pus astia mai multe camere de supraveghere in autobuze? Pai, in primul rand ca-i filma tocmai pentru ca se stie ca huliganii mai calca pe bec atunci cand e un meci (mai ales unul cu CFR-ul), cum s-ar zice, isi facea si omul meseria. Iar cea de-a doua problema e de principiu, cred ca banii respectivi ar putea fi mai bine folositi daca s-ar investi in campanii sociale (de ex.), pentru a preveni problemele, decat in incercarea de lipi oalele (nasurile) sparte, prinzand vinovatii dupa ce s-a petrecut boroboata.

Cea de-a doua povestioara se desfasoara in cadrul idilic al unui liceu bucurestean din zona centrala, poate chiar in aceeasi frumoasa zi de mai. Trei printese suave & hartiste dintr-a 11a au luat-o la scarmanat pe o alta zana mai delicata dintr-a 9a si i-au spart fata cu prietenie. Motivul e unul cantat de poeti dintotdeauna: dragostea care impinge la gelozie. Fufita asta mica se pare ca si-a tras-o in toaleta liceului cu prietenul uneia dintre cele de-a 11a. Apoi politie si tot tacamul.

Istorisiri de acest tip ma fac sa incep cu “Pe vremea mea…” si sa mor io ca nu-s asa batran. Bine se intrebau cei de la Ura de dupa usa acum mai bine de 10 ani: De ce atata ura?

Cati dintre cunoscutii vostri n-au muzica piratata, nu se uita la filme piratate, nu foloseste soft-uri piratate si asa mai departe? Piratilor! V-am prins, puscaria va mananca pentru cinci ani si sase luni. Atat a luat un tip din Arad (scrie in Cotidianul). Sa mentionam pentru conformitate ca el a si vandut produse piratate, asa ca la un moment dat se putea astepta s-o incurce, insa unde vreau sa ajung pornind de la cazul lui e problema masurilor anti-piraterie.

Prima impresie e ca pedepsele sunt total neadecvate crimelor comise. Cinci ani la bulau. Amenzi de 200.000 RON. Am mai auzit si de alte cazuri in care sume asemanatoare merg la cei de la Microsoft, care probabil ca au lobbysti supermegaputernici, ca altfel nu-mi explic de unde asa o discrepanta intre paguba’n ciuperci facuta si pedeapsa.

A doua impresie e ca toata lumea pirateaza, dar poate traiesc eu intr-un mediu infractional si de aceea am feelingu’ asta. Daca cu totii calcam stramb atunci de ce sa nu inclinam si drumul pe care calcam, pentru ca e mai simplu decat sa ni se faca operatii ortopedice la toti. Alte minti mai luminate au afirmat ca traim datorita internetului o schimbare de paradigma si trebuie sa ne adaptam, altfel o mierlim. Asa cum au pierdut de exemplu disputa, cei grupati in ASCAP in fata celor de la BMI in problema taxelor aplicate pentru distribuirea melodiilor la radio. Demult, tare demult in 1941.

Se pot gasi alte mijloace decat cele clasice de a face bani vanzand munca intelectuala (vezi donatiile pentru ultimul album Radiohead). Dar de ce sa ne facem probleme ca suntem cu totii in ilegalitate, atata vreme cat legea se aplica doar sporadic si atunci cu titlu de exemplu.

Bucuresteni, va puteti simti mai in siguranta pe autobuzele urbei, azi am vazut ca exista unele in care s-au instalat camere de supraveghere. De acum incolo, golanii nu vor mai taia musamaua scaunelor de plastic si nici nu vor mai fura ciocanele lipsa folosibile intr-un posibil incendiu. Bine, bine, veti spune, lasa caterinca si spune ce nu-ti convine, e pentru siguranta ta, sa nu te mai fure aia ziua in amiaza mare ca la miezu’ noptii si sa ii identifice pe infractori. Ce, esti paranoic? Crezi ca are cineva, ceva cu tine daca n-ai facut nimic?

Nu, nu sunt paranoic, si nici nu cred ca are cineva ceva cu mine daca n-am facut nimic. Dar ceva imi spune ca o societate mai supravegheata nu e automat o societate mai buna. Sa fie Orwellu’ citit de vina? Orisicum, pâş-pâş, se vor strecura tot mai multe camere de supraveghere in viata noastra si tot mai multe microfoane, pana ce fiecare miscare a fiecaruia va fi pusa la index. Si problema mea atunci nu va fi ca ma supravegheaza, ci ca nu-i voi putea si eu supraveghea la randul meu (mersi Ionut, pt. sugestie). Pentru ca nu-i prea greu de imaginat ca in anumite perioade, Statul poate ajunge sa actioneze in detrimentul unei categorii insemnate de cetateni ai sai (s-a mai intamplat si zau ca as vrea sa nu se mai intample, dar e destul de putin probabil). Iar un Stat care te urmareste peste tot nu e o varianta convenabila intr-o perioada din asta de care vorbeam mai inainte.

Daca nu-mi convine, n-am decat sa fac o cerere scrisa la RATB si vor elimina imaginile cu mine din baza lor de date. Plus ca imi garanteaza ca nu vor fi folosite de catre vreun alt stat.

Am relansat The RID (Romanian Inspiration Directory), intr-o formula imbunatatita (Wordpress + K2) si cu un look mai mioritic.

M-am luat dupa cele scrise de domnul Spinei pe blogul sau si am instalat la randul meu Rescue Time. Minunatia asta de soft  imi ofera o gramada de grafice elegante care imi spun la minut cat timp am petrecut eficient jucand Heroes si cat am piedut cu Flashu‘ & Photoshopu‘… Acum singura problema e ca daca vreau sa-mi fac optimizez timpul petrecut la comp, prima instalatie pe care ar trebui s-o arunc la gunoi e chiar Rescue Time asta… grea dilema.

Pe Flickr se pot gasi niste animatii deosebite ale domnului Camil Tulcan, asa cum este de exemplu aceasta. Pe deasupra, mai exista cateva serii de fotografii care dovedesc ca realizatorul lor are atat ochi cat si mana de fotograf.