Doar un alt blog scris de flu.

Blog de mediocru

Relaxati-va creeraşul

May 29, 2008 | muzica,web | 5:22 pm | Comments [0] |

Cu niste binaural beats si o serie de fractali frematatori. De ascultat la casti. Mai multe filmulete pe site-ul kl3z.



Au! Mă doare măseluţa! sau La Radiografie

May 27, 2008 | ca-n viata | 2:58 am | Comments [0] |

Cel de mai sus e doar un titlu pus acolo la ‘şto sa atraga atentia, oricum n-as recunoaste chiar daca m-ar durea asa tare incat sa-mi vina sa ma dau cu capul de pereti cum a fost cazul anul trecut pe vremea asta.

In alta ordine de idei, am fost sa-mi fac o radiografie fara sa ma doara, ba tocmai sa nu ma doara. Cum am intrat pe usa clinicii a sarit la gatul meu cerbera de serviciu care se vede treaba ca nu lasa pe nimeni sa intre fara bilet de trimitere. Foarte exclusivist. Dupa ce s-a dumirit cum sta treaba si a incercat sa ma faca de lănţugu’ pe care nu-l port m-a trimis la receptie, unde o tanti m-a luat din scurt si fara sa-mi lase timp de gandire m-a intrebat daca ii dau o suta de milioane pentru radiografii. Am zis da, gatuit de, evident, emotie. Fata i s-a luminat intr-un zambet stramb si am fost expediat sa iau un loc in sala. Din cand in cand se striga cate un nume si cate un posibil coleg de suferinta se ridica, indreptandu-se spre directia dinspre care i se paruse ca venise chemarea. Nu intotdeauna cea potrivita si atunci chemarea se inasprea, se repeta si respectivul era admonestat: “Ce faci domnule? Crezi ca avem toata ziua la dispozitie? N-ati auzit cand v-am strigat prima data?” Mai ceva ca la Auschwitz, ma asteptam sa termine repede cu nefericitul si sa-i traga un glont in ceafa.

Atunci cand mi-a venit si mie randul, am fost strigat Fluturas (dragut, dar nu e numele meu) si ajutat de spiritul meu de orientare (lvl 1) am nimerit directia buna. Intai am nimerit la un tip ce avea un aparat misto de facut poze cu raze X (ca al lui Nick Veasey, am presupus eu), iar respectivul mi-a tras vreo 20 de duble, asa incat dintii mei s-au simtit pentru 15 min mai celebri ca Parisu’ (Hilton). Apoi m-au bagat la panoramic, care e o chestie ca un radar care se invarte in jurul capului tau si scoate sunete dragut-extraterestre (bip-bop-biip-beep), probabil ca sa-ti distraga atentia si sa nu te misti in timp ce musti cu incredere din pseudomustiuc (sau ce-o fi fost). Runda trei a fost la tunu’ cu raze X care mi-a tras vreo cinci salve scurte (cu un sunet pe care nu-l pot reproduce aici, ceva asemanator cu pfiiiiiuuuuuu). Apoi iar asteptare, iar Fluturas, scapat de o caruta de bani, insa macar nu mai trebuie sa car eu toate radiografiile, le trimit direct la dentist. Vorba aia… da’ v-a placut servirea?

Acum, dupa atatea radiatii absorbite, stralucesc vag in intuneric si ma gandesc ca ar fi bine sa nu procreez vreo cinci ani sa n-am copii cu coada si solzi.


Despre cuvinte numai de bine

May 26, 2008 | ca-n viata,litere | 11:53 pm | Comments [0] |

Sa presupunem ca va aflati undeva in lume (cu varianta in oras), printre oameni, poate chiar intr-o multime. In cazul in care nu sunteti unul dintre putinii sihastri care-mi citesc blogul, putem admite fara a ne hazarda prea tare ca acest fenomen se intampla cam in fiecare zi. Daca va scoateti pentru o clipa castile de la iPod din urechi aveti mari sanse sa auziti ce si mai ales cum se vorbeste pe o raza de cinci-zece metri (poate chiar mai departe, pentru ca oamenii sunt mai sanatosi in mileniul asta si prezinta mai multi decibeli la purtator). Rezistati tentatiei de a pune la loc castile in mai putin de doua secunde.

Asa, va veti intreba, si ce-i cu asta? Pai, e. Veti observa ca vocabularul concitadinilor nostri a saracit fata de anul trecut, cuvintele sunt tot mai scurte, onomatopeele tot mai numeroase, ticurile verbale din afara dictionarului au contaminat tot mai multe coarde vocale. Locurile comune aka poncifele abunda (si acesta un loc comun, la urma urmei de ce s-ar numi astfel daca nu ar fi pe toate gardurile), automatismele de vorbire camufleaza vag pe cele de gandire, cuvantul frust si hâd e preferat celui de finete sau pur si simplu de bun simt. Despre asta au scris mai bine candva in ultimele luni (sau sa fi fost ani?) Razvan Exarhu & Andrei Plesu.

Stiu. Limba e vie si evolueaza cum o taie pe ea capul, nu dupa cum ii dicteaza Academia. Normele se vor schimba sa reflecte realitatea intr-un an, zece, cincizeci. Insa ce e trist e ca in ultima vreme limba involueaza. Cu toata infuzia proaspata de englezisme luate cu toptanul (si unele cu arcanul), limba noastra (“o comoara” in caz ca ati uitat) e din ce in ce mai nevoiasa, Poate ca e nevoie din cand in cand in viata unei limbi si de o perioada de asezare, poate chiar de regres, nu am idee. Dar mi-e clar ca o limba arida si simpla va avea dificultati din ce in ce mai mari in a exprima nuante, trairi necuantificabile si idei abstracte. Nouvorba care se intrezareste ne va scuti de a folosi cuvinte perimate ca dragoste (cu varianta dragosteala) cand exista variante mai scurte ca sex sau futai. Nimic nu va mai fi mirific, inefabil sau incantator pentru ca totul si toate vor fi super. Toate cuvintele (mai) lungi vor fi inchise in ghetouri si inlocuite de suratele lor scurte si ascutite la auz. Incet, incet lumea le va uita si va casca ochii cu mirare atunci cand va auzi arhaisme ca de exemplu… libertate. Ba nu, libertate va fi ultimul care va supravietui, insa ingradit de contextul: “E libertate, fac ce vreau, ce pula mea vrei, ai vreo problema?”

Welcome to idiocracy!


Duminica in Bucuresti

May 25, 2008 | prin oras | 6:34 pm | Comments [0] |

Se poate intampla ca Bucurestiul sa devina pentru cateva ore un oras acceptabil, chiar frumos pe alocuri, relaxat & relaxant. Dar timpul zboara, nu se poate opri clipa si vine iarasi ziua de luni cand se baga iar toti in priza si incep sa foşgăie ca niste furnicute harnice & devotate sefului/firmei/deadline-ului/interesului propriu/ who cares anyway carei cauze? Iar atunci, eu ca ardelean molcom ce sunt, imi imaginez cum ar fi daca toti oamenii astia agitati ar baga la micul dejun in loc de doua cesti de cafea un joint mediu care sa-i linisteasca si sa-i indemne finut sa vada viata in alte culori, sa nu se mai certe din nimicuri, sa-si ceara scuze daca se calca sau imbrancesc din greseala in loc sa se bage de unde nu se mai pot scoate.

Pe langa fantezia asta cu bucurestenii calmati mai am una cu un spiridus (sau mai degraba o gasca de lepriconi, pentru ca nu cred ca ajunge unul singur) care peste noapte ar strica toate claxoanele, le-ar infunda cu vata pe bat sau ar face ei ceva acolo astfel ca dimineata oamenii aia fumati sa pluteasca intr-o liniste nefireasca.

Disclaimer: Am vazut mai multi oameni simtiti care si-au cerut scuze cand a fost cazul, insa ceilalti sunt mai vizibili. Si auzibili.


Noaptea muzeelor

May 20, 2008 | prin oras | 3:26 pm | Comments [0] |

De bine:

– a fost moca
– ne-am mai cultivat si noi
– a fost noaptea (spatiu al misterului blah blah)
– a fost multa lume

De rau:

– a fost multa lume
– din lumea asta multa, unora le lipsea o doza de bun-simt, la MŢR se auzea tot la 2 min “Va rugam sa nu atingeti exponatele”
– programul nu a fost respectat de toate muzeele, tot MŢR inchidea tot minus doua sali la miezu’ noptii iar cei care soseau atunci erau chemati a doua zi.
– nu s-au sinconizat cu Metrorex & RATB, la Noaptea Alba a Bucurestiului (sau cum s-o fi numit) nu a trebuit sa-ti vinzi sufletul pentru un taxi pentru ca puteai sa te plimbi cu metro-oul sau cu otobuzu’

De meditat: de ce tot purcoiul ala de lume, nu calca pragurile muzeelor mai des?
Pentru ca se zgarcesc la cativa RONi? Pentru ca muzeele nu stiu (cu cateva exceptii) sa se vanda? Pentru ca au un orar care ii descalifica din start pe cei care lucreaza (si care prefera sa faca altceva duminica…)? Pentru ca.


unu mai muncitoresc si mai trei – cu intarziere

May 9, 2008 | muzica,web | 1:43 am | Comments [2] |

QEWZA de la TMBase e consecvent si scoate pentru al treilea an la rand mixurile de 1 Mai. Acelasi melanj de calitate compus din electro/hip-hop/oldies/rock si ce alte ciudatenii se mai gasesc prin fabrici si uzine. Via Groove.

Pentru download: CD 1 | CD 2 | CD 3

Later edit: Geniala in context post ’90s reciclarea mihaelei mihai cu piesa minerii si cerul: “Mi-ne-rul cu o mana poa-te sa atinga ce-rul…”

unu_mai_trei.jpg


Violenta e mama cui?

| blog,ca-n viata | 1:21 am | Comments [0] |

Daca nu e mama tuturor prostilor, desi nu e exclus, mama vanatailor si cucuielor este cu siguranta. Si a piramidelor nazale fracturate. Va invit sa cititi doua povesti incantatoare despre cum inteleg unii semeni de-ai nostri bipezi sa-si rezolve problemele.

Prima poveste incepe la Cluj, intr-o zi frumoasa de mai, cand suporterii unei echipe (U Cluj, ca nu-i secret) si-au intersectat drumurile cu cele ale cameramanului jandarmeriei. Urmatoarea intalnire din acea zi a fost cea dintre o caramida si fata aceluiasi cameraman. Si apoi dintre picioarele altor suporteri dornici de cazacioc si n-o sa va fie greu sa ghiciti… tot fata lui. Bine, bine, veti zice, se stie ca huliganii sunt violenti, ce cauta si ala acolo pe langa stadion sa-i filmeze? Si apoi, nu tu te scandalizai ca au pus astia mai multe camere de supraveghere in autobuze? Pai, in primul rand ca-i filma tocmai pentru ca se stie ca huliganii mai calca pe bec atunci cand e un meci (mai ales unul cu CFR-ul), cum s-ar zice, isi facea si omul meseria. Iar cea de-a doua problema e de principiu, cred ca banii respectivi ar putea fi mai bine folositi daca s-ar investi in campanii sociale (de ex.), pentru a preveni problemele, decat in incercarea de lipi oalele (nasurile) sparte, prinzand vinovatii dupa ce s-a petrecut boroboata.

Cea de-a doua povestioara se desfasoara in cadrul idilic al unui liceu bucurestean din zona centrala, poate chiar in aceeasi frumoasa zi de mai. Trei printese suave & hartiste dintr-a 11a au luat-o la scarmanat pe o alta zana mai delicata dintr-a 9a si i-au spart fata cu prietenie. Motivul e unul cantat de poeti dintotdeauna: dragostea care impinge la gelozie. Fufita asta mica se pare ca si-a tras-o in toaleta liceului cu prietenul uneia dintre cele de-a 11a. Apoi politie si tot tacamul.

Istorisiri de acest tip ma fac sa incep cu “Pe vremea mea…” si sa mor io ca nu-s asa batran. Bine se intrebau cei de la Ura de dupa usa acum mai bine de 10 ani: De ce atata ura?


Despre lege & ordine & pirati. HAR HAR!

| blog,web | 12:20 am | Comments [1] |

Cati dintre cunoscutii vostri n-au muzica piratata, nu se uita la filme piratate, nu foloseste soft-uri piratate si asa mai departe? Piratilor! V-am prins, puscaria va mananca pentru cinci ani si sase luni. Atat a luat un tip din Arad (scrie in Cotidianul). Sa mentionam pentru conformitate ca el a si vandut produse piratate, asa ca la un moment dat se putea astepta s-o incurce, insa unde vreau sa ajung pornind de la cazul lui e problema masurilor anti-piraterie.

Prima impresie e ca pedepsele sunt total neadecvate crimelor comise. Cinci ani la bulau. Amenzi de 200.000 RON. Am mai auzit si de alte cazuri in care sume asemanatoare merg la cei de la Microsoft, care probabil ca au lobbysti supermegaputernici, ca altfel nu-mi explic de unde asa o discrepanta intre paguba’n ciuperci facuta si pedeapsa.

A doua impresie e ca toata lumea pirateaza, dar poate traiesc eu intr-un mediu infractional si de aceea am feelingu’ asta. Daca cu totii calcam stramb atunci de ce sa nu inclinam si drumul pe care calcam, pentru ca e mai simplu decat sa ni se faca operatii ortopedice la toti. Alte minti mai luminate au afirmat ca traim datorita internetului o schimbare de paradigma si trebuie sa ne adaptam, altfel o mierlim. Asa cum au pierdut de exemplu disputa, cei grupati in ASCAP in fata celor de la BMI in problema taxelor aplicate pentru distribuirea melodiilor la radio. Demult, tare demult in 1941.

Se pot gasi alte mijloace decat cele clasice de a face bani vanzand munca intelectuala (vezi donatiile pentru ultimul album Radiohead). Dar de ce sa ne facem probleme ca suntem cu totii in ilegalitate, atata vreme cat legea se aplica doar sporadic si atunci cu titlu de exemplu.


Big Brotheru’ lu Orwell pe autobuz

May 8, 2008 | prin oras | 11:31 pm | Comments [0] |

Bucuresteni, va puteti simti mai in siguranta pe autobuzele urbei, azi am vazut ca exista unele in care s-au instalat camere de supraveghere. De acum incolo, golanii nu vor mai taia musamaua scaunelor de plastic si nici nu vor mai fura ciocanele lipsa folosibile intr-un posibil incendiu. Bine, bine, veti spune, lasa caterinca si spune ce nu-ti convine, e pentru siguranta ta, sa nu te mai fure aia ziua in amiaza mare ca la miezu’ noptii si sa ii identifice pe infractori. Ce, esti paranoic? Crezi ca are cineva, ceva cu tine daca n-ai facut nimic?

Nu, nu sunt paranoic, si nici nu cred ca are cineva ceva cu mine daca n-am facut nimic. Dar ceva imi spune ca o societate mai supravegheata nu e automat o societate mai buna. Sa fie Orwellu’ citit de vina? Orisicum, pâş-pâş, se vor strecura tot mai multe camere de supraveghere in viata noastra si tot mai multe microfoane, pana ce fiecare miscare a fiecaruia va fi pusa la index. Si problema mea atunci nu va fi ca ma supravegheaza, ci ca nu-i voi putea si eu supraveghea la randul meu (mersi Ionut, pt. sugestie). Pentru ca nu-i prea greu de imaginat ca in anumite perioade, Statul poate ajunge sa actioneze in detrimentul unei categorii insemnate de cetateni ai sai (s-a mai intamplat si zau ca as vrea sa nu se mai intample, dar e destul de putin probabil). Iar un Stat care te urmareste peste tot nu e o varianta convenabila intr-o perioada din asta de care vorbeam mai inainte.

Daca nu-mi convine, n-am decat sa fac o cerere scrisa la RATB si vor elimina imaginile cu mine din baza lor de date. Plus ca imi garanteaza ca nu vor fi folosite de catre vreun alt stat.


Romanian Inspiration Directory

| design,web | 12:54 am | Comments [2] |

Am relansat The RID (Romanian Inspiration Directory), intr-o formula imbunatatita (WordPress + K2) si cu un look mai mioritic.

rid.jpg


Cum sa pierdem timpul mai eficient cu Rescue Time

May 7, 2008 | blog,practic,web | 7:00 pm | Comments [1] |

M-am luat dupa cele scrise de domnul Spinei pe blogul sau si am instalat la randul meu Rescue Time. Minunatia asta de soft imi ofera o gramada de grafice elegante care imi spun la minut cat timp am petrecut eficient jucand Heroes si cat am piedut cu Flashu‘ & Photoshopu‘… Acum singura problema e ca daca vreau sa-mi fac optimizez timpul petrecut la comp, prima instalatie pe care ar trebui s-o arunc la gunoi e chiar Rescue Time asta… grea dilema.

rescuetime.jpg


Frumusete in miscare

May 1, 2008 | fotografie | 12:31 am | Comments [0] |

Pe Flickr se pot gasi niste animatii deosebite ale domnului Camil Tulcan, asa cum este de exemplu aceasta. Pe deasupra, mai exista cateva serii de fotografii care dovedesc ca realizatorul lor are atat ochi cat si mana de fotograf.
rasterpoint_animation.jpg