Am mai primit una bucata leapsa de la Gramo, pe care o rezolv scurt pe doi (sau nu):

- bunul simt mi se pare o dovada elementara a prezentei minimale a unor samburi de buna crestere, educatie si empatie. A nu se confunda cu politetea. Bunul simt vine de undeva de la un nivel mai profund si e mai greu de controlat, pe cand politetea poate avea dinti ascutiti. Multi il considera prostie.

- verticalitatea ar trebui sa fie, cel putin teoretic, o insusire a speciei. Se pare insa, ca noi, oamenii, renuntam in conditii dificile in primul rand la coloana vertebrala. A nu se confunda cu intransigenta. Oamenii care se pastreaza la verticala nu sunt rigizi, insa stiu sa nu se fofileze prin viata, ei nu “o tin pe-a lor” cu orice pret, doar aleg sa nu-si schimbe ideile dupa cum bate un vant favorabil. Multi o considera prostie.

- umorul e de multe ori inteles gresit. Nu e caterinca, nici misto. Mai degraba il vad ca pe o capacitate a omului de a da vietii un bobarnac prietenesc peste nas, presupunand ca am putea-o antropomorfiza. E insotit de obicei de seninatate.

- ardoarea care dovedeste ca omul respectiv nu este mort pe dinauntru si nici nu se sfieste sa adopte posturi care il pot pune in situatia de a fi luat in ras de semeni. Mai poate dovedi si existenta unei credinte intr-o cauza (de preferat inalta).

- intelepciunea fara de care celelalte calitati pot sa-si manifeste mai degraba partile slabe sau negative. A nu se confunda cu inteligenta. Se intampla uneori ca aceasta sa fie chiar o piedica in calea intelepciunii.