Acum ca au venit si sarbatorile intram din nou in zodia veseliei fortate, grobiene si tampe. Se pare ca noi nu ne putem sopti bucuria, trebuie sa o urlam. Nu o putem respecta pe a celor din jurul nostru, trebuie sa ne bagam coatele in ea si s-o impingem pana o ia dracu. Aparent, suntem serios dezechilibrati estetic si cultural, daca ne inghesuiem in turme sa vedem niste artificii si cateva luminite. S-ar zice ca aproapele nostru e inamicul nostru, altfel nu l-am privi cu atat de multa ura, pentru ca ne-a luat locul, pentru ca ne-a depasit cu un pas. Cu totii ne grabim. Nu cumva sa ne prinda din urma constienta si sa incepem sa ne punem intrebari. Preferam sa radem, nici macar nu e ras, hienelor si sacalilor le reuseste ceva mai omenesc. Nesimtirea este starea noastra fireasca, daca cumva vreunul manifesta un rest de simtire sarim cu gura sau cu bata pe el si-l aducem la normal. Ne hahaim clipele una cate una fara sa le diferentiem, ca niste hahalere ce suntem. Daca s-ar lua dupa vorbele pe care le aruncam fara sa le distilam printr-o minima urma de gandire, cineva care nu ne cunoaste ar crede ca le stim pe toate. Cuvintele « nu » si « stiu » nu le-am alatura pentru nimic in lume. Rabdam mitocania celor din jurul nostru, pentru ca deja face parte din noi, ne-a intrat pe sub piele direct in suflet. Ce mai e si ala suflet ? Daca ne-am pune macar din cand in cand cate o intrebare despre el, poate am fi cu un sfert de idee mai empatici. Inghitim si tinem in noi faramiturile de politete si bun simt, nu cumva sa dea pe afara si sa fim luati de prosti. Bunatatea se pedepseste si prost nu e cel care cere ci acela care da. Dar acum au venit sarbatorile si de dragul lor putem sa stergem mastile de praf si sa fim ipocriti. Sa trimitem 100 de SMS-uri identice celor de care nu ne pasa. Sa afisam aparente tendinte spre sacru cu gandul la halca de carne care va poposi vremelnic in stomac. Sa imbucam porcu’ si pe salvare in drum spre spital, nu cumva sa-l infulece altul. Sa ne lasam sedusi de consumism fara vinovatie, avand drept pretext cadourile. Sa nu lasam ostentatia sa se odihneasca nici pentru o clipa. Sa ne bem creierii si apoi sa-i zburam pe ai altora.

Avea dreptate Pintilie ala. Lasati-ne sa murim prosti!