Doar un alt blog scris de flu.

Blog de mediocru

Salutari din Slanic.

November 13, 2007 | practic | 2:36 am | Comments [0] |

Din ciclul sa vada si ochii vostri. Astazi, salina de la Slanic – Prahova.

De ajuns acolo nu e foarte greu, din Ploiesti exista microbuze de la autogara de langa gara Nord pana la care ajungi cu o-suta-doiu. Daca nu te asteapta nici o masina spre Slanic, poti sa faci o escala in Plopeni, oras cu aproape 10000 de suflete inconjurat cu paduri de stejar daca e sa ne luam dupa wikipedia. Din Plopeni sunt sanse mai mari sa prinzi un alt microbuz care face drumuri Plopeni-Slanic & retur. Pentru cei inzestrati din plin cu rabdare exista si un tren din Ploiesti Sud care parcurge in aproape 2 ore cei 41 de km. Si care nu circula 331 de zile pe an.

Odata ajuns in Slanic, primul lucru pe care-l remarci e ca nu sunt prea multe de remarcat. Poate populatia de caini schiopi care topaie in trei picioare pe toate strazile – nu sunt multe – sau caii care umbla de nebuni prin localitate. Si rugina care acopera orasul, un altul care pare sa fi pierdut trenul in ’89.

Asta pana ajungem in apropierea salinei (deschis marti-duminica pana la 15, luni inchis), langa care sunt concentrati si vanzatorii de suveniruri locale (majoritatea bazate pe NaCl). Apoi dupa ce platesti o taxa (6RON copil/student – 12RON adultu’) astepti sa vina liftu’ care te trimite in maruntaiele pamantului (la 200 si ceva de metri). Dupa 1 min jumate ajungi, se deschide usa, un nene te pofteste afara si la dreapta si… (scurta precizare: Deoarece mie nu mi-a explicat nimeni niciodata cum arata o salina, imi formasem o imagine usor deformata, ceva cu coridoare inguste si joase, cam ca Pestera Ursilor – despre care vorbim intr-un alt episod. Sfarsitul scurtei precizari) … mama, se deschide o urieseasca incapere, cam ce-ar fi sapat dwarfii din Lord of the Rings daca ar fi dat-o in comunism. Sus pe bolta o stea in 5 colturi, marturie a efortului clasei muncitoare. Nu ma pot abtine sa nu citesc about-ul: 7 hectare de galerii, aproape 3 milioane de m3, sapata intre ’32 si ’72. In salina atmosfera suprarealista, in departare niste leagane si topogane, oameni care joaca badminton & laptenis (aka tenis cu piciorul), sunete infundate de copii veseli (se pare ca inca se mai practica excursiile scolare), muzica. Alti copii joaca la niste aparate vechi de cand lumea un joc din ala in care impusti monstri cu un pistol cablat la masinarie, altii stau la bar, exista pe acolo biliard – sunetul bilelor care se ciocnesc creeaza ecouri onirice la fel si Å£oc-Å£ocul mingilor de pingpong.

Nu lipseste nici kitschul nationalist: parintii fondatori sculpatati in sare care se privesc de la extremele unui cerc format din capete de lupi si mici talgere care pot fi si scuturi si farfurii. Unele lipsa, pentru ca urmasii lor sunt preadornici de amintiri si ilustratele din salina cu poza ta atasata pe loc (deh, tehnologia) nu le sunt de ajuns.

In concluzie un loc f. fain pentru underground chilling. I ricommend.

slanic_salina.jpg


No Comments »


No comments yet.

Leave a comment