Incep sa-mi strang bani pentru un gadget din asta. Multi-touch surface, cu o gramada de aplicatii (si sunt convins ca se vor dezvolta si mai multe in viitor), o interfata in care si bunica ar trebui sa se poata descurca si pe deasupra o delicatesa vizuala. +++

Azi mi-au placut calupurile de cate 12 poze cu cate 12 oameni in aceeasi ipostaza, adunate in proiectul Exactitude.

Daca esti artist/designer/fotograf/creativ si vrei sa-ti prezinti portofoliul dar nu ai timp sa-ti faci un site…
Daca esti in cautare de tinere talente…
Daca vrei sa-ti clatesti ochii cu lucrarile a peste 15000 de artisti si artisti wannabe…

Atunci nu ezita si intra pe Carbonmade! (Primele 30 de sec gratuite)

Plictisindu-ma tare in ultima perioada (o luna, doua saptamani, trei zile si patru ore ca sa fim exacti si sa parafrazam titlul filmului lui Cristian Mungiu premiat la Cannes, felicitari!), am stat inchis in biblioteca si am mai citit si eu una-alta. Cu ocazia asta am realizat ca limbajul lemnos (din pal melaminat) al criticilor nici nu moare dar nici nu se preda. Expresii ca “in viziunea poetului”, “se revendica de la inaintasi”, “poetul orientat programatic”, “isi asuma o poetica” si altele asemeni m-au incantat ore in sir. Asta pana mi-am adus aminte de Lucian Raicu si de felul in care privea el lucrurile, moment in care brusc m-a cuprins tristetea.

Deoarece n-am mai vazut de ceva vreme un site in flash care sa-mi placa, pun un link catre Kah Ra Shin. Un site (viral al celor de la Electronic Arts facut pentru Burnout) care ne invata despre virtutile terapeutice ale urlatului.

De ziua noastra (1 Iunie, pentru cine nu stie) vine la Cluj Artanu’ cu gasca veche de la Timpuri Noi (Luca, Milica, Maricica, Varu’ Maftei si altii) + bonus Omul cu Sobolani. Berea Ursus va curge in valuri spumoase placute gaturilor insetate.

Tocmai am aflat ca Sasha Baron Cohen pregateste - oarecum previzibil - un film in care personajul principal va fi nimeni altul decat austriacul reporter gay sau gayul reporter austriac Bruno. Titlul filmului? Delicious Journeys Through America for the Purpose of Making Heterosexual Males Visibly Uncomfortable in the Presence of a Gay Foreigner in a Mesh T-Shirt

Pai, daca ne luam dupa englezii de la Saatchi & Saatchi atunci cand vom intra in Rai (am fost copii cuminti, nu-i asa?), vom da nas in nas cu Cobain, Sid Vicious, Joey Ramone si Joe Strummer care fac reclama printre norisori la… va prindeti voi la ce fac. Mai multe despre campanie aici.

UPDATE: Campania a fost insa abandonata imediat dupa nastere, Dr. Martens sustinand ca nu le reprezinta produsul si divortand de S&S. Unii le considera de prost gust, altii acceptabile… Voi?

Urmatoarele mele 2 tricouri: Fuck Mp3. I miss my cassettes & Curing Schizophrenia since 1982.

Cu dedicatie pentru cei doi care au atras asupra lor atentia si cuvintele nu tocmai blande ale lui Basescu: jeg.stuffo.info aka puiuţu’ & Andreea Pana alias ţiganca; sa-si faca insigne si sa le poarte cu mandrie, nu oricine are ocazia sa fie alintat/suduit de un presedinte, fie el si al Romaniei.

Cine doreste isi poate face altele aici.

Daca trecem peste cliseul cu Paris-orasul dragostei, ajungem sa vedem optsprezece scurt-metraje despre diferitele feluri de dragoste, unele mai vesele, altele mai triste care alcatuiesc un film frumos si mai ales unul care nu plictiseste, glisarea de la un stil la altul fiind binevenita. Un plus pentru segmentul fratilor Coen.

Cei de la HotNews au comis-o din nou. Au nenorocit stirea despre Genpets in ultimul hal, au combinat datele de pe site-ul “oficial”  cu un link spre Adam Brandejs, fara sa se chinuie sa mai traduca partea cea mai importanta. Ca “papusile”  sunt de fapt niste sculpturi menite sa-l faca pe privitor sa-si puna cateva intrebari despre corporatii, biotehnologie si etica; ca site-ul e o farsa; ca artistii cateodata folosesc mijloace neconventionale pentru a-si exprima ideile.
Zoso ar fi mandru de ei.

Ce mai putem face cu cartile, in afara de a le citi? Pai, de exemplu asa ceva.

…avem doua minunatii: colectia de lopeti si o roaba, produse in serie limitata de Cal Lane

.

Cine mai misca prin lumea literelor? Cei de la Tiuk!, adica Vakulovski Bros & co, care vin cu nr. 15 in care avem mult Traian T. Cosovei, optzecism (iarasi!), Nichita Danilov, niste Harry Tavitian si Mihnea Blidariu, dialoguri cu Simona Popescu & Florin Iaru, +++ texte de Textier si Luciat +++ altii si altii s.a.

Azi mi-au placut fotografiile minimaliste din seria Ni-na cu tonurile lor marine cu tot.

Sunt curios daca exista si pe la noi idei ingenioase in domeniu. Mai multe carti de vizita aici aici. Preferatele mele:

Dimineaţa anunţă o zi cu lumină agresivă. Nişte zdrenţe albe atârnă pe cer. N-a mai plouat de mai mult de o lună, încât ramurile oţetarilor au ajuns să scârţâie de câte ori le clatină vântul.
Geamantanul mi l-am pregătit de aseară. I-l dau şoferului care a venit cu taxiul şi-l rog să mă aştepte câteva minute. Cum e suficient timp până la plecarea avionului, nu mă grăbesc. Îmi permit chiar să mă conving pe îndelete că las totul în ordine. Văzând tabloul tatei din armată, mă încearcă un regret; că nu m-am dus, într-o zi, la Lisa. Între vârstă tânărului artilerist cu tunică vişinie şi a mea e, acum, o diferenţă de cincizeci de ani, dar eu nu-l pot privi decât cu ochi de copil. Aproape că-mi vine să-i cer binecuvântarea. O clipă, mă simt din nou într-un timp incert, apoi, cu gesturi automate, pe care mă strădui să le golesc de orice înţeles, de parcă m-aş teme să nu-mi treacă prin minte ceva neplăcut, încui uşa. Îndreptându-mă spre poartă, ascult cum sună paşii pe dalele de ciment. Ce-ar fi -îmi spun- ca vara aceasta să fi fost doar un vis, din care mă voi trezi într-o toamnă ploioasă, mirat că am studiat o vară întreagă nişte oţetari anoşti? E unul din micile jocuri cu care caut să nu mă las prins în apele putrede ale fricii. E de ajuns că fac parte din specia celor care se consumă pentru orice fleac şi pun totul la inimă. Din care pricină, poate, am clacat. Cum n-am însuşiri de stoic, trebuie, măcar acum, să le suplinesc cu ce pot. În ultimul moment, mai arunc o privire în urmă spre zidul din fundul curţii. Ca de obicei, moţăie pe el câteva ciori. E ultima imagine pe care o zăresc înainte de a deschide poarta, cu o mică ezitare, exact cum se întâmplă în visele mele.

Deşertul pentru totdeauna - Octavian Paler (1926 - 2007)

Pentru orice ocazie exista e-cardul potrivit la someecards.com. Cu mesaje din categoria, lucruri pe care vrem sa le spunem dar nu o facem pentru ca…:

• Holy fucking shit am I lonely. (Cry for help)
• You’ve reached an age that has no significance at all. (Birthday)
• Congratulations on probably not dying alone. (Wedding)
• You’re going to be a great father assuming you’re the father (Baby)
• If you need to talk, I will pretend to listen. (Friendship)

Janus Films scoate la bataie cu ocazia aniversarii de 50 de ani un pachet de 50 de dvd-uri cu filme clasice. Eisenstein, Wajda, Antonioni, Kurosawa, Truffaut, Polanski, Hitchcock, Bergman & co… Pentru colectionarii care-si permit sa marce banu’, 650 la numar, in valuta imperialista de peste ocean.

Despre rău s-ar spune ca are multe infatisari. Sa vedem care au fost cele mai credibile 10 in filme.
10. Gary Oldman - Zerg din The 5th Element, un rau mai mic, aflat in subordinea adevaratei forte malefice.

9. Tommy Lee Jones - Two-Face, psihopatul din Batman Forever, un maniac in cautarea razbunarii.

8. John Malkovich - Cyrus the Virus din Con Air, criminal amenintator si carismatic.

7. Edward Norton - Derek din American History X, groaznica fata a fanatismului.

6. Al Pacino - Tony Montana in Scarface, sau exemplificarea setei de putere.

5. Robert de Niro - Max Candy in Promontoriul groazei (Cape Fear), dulce ca razbunarea, nu-i asa?

4. Kevin Spacey - Keyser Soze in Suspecti de serviciu (The Usual Suspects), intruchiparea raului deghizat, asa cum o si spune in film: “The greatest trick the devil ever pulled was convincing the world he doesn’t exist.”

3. Malcolm McDowell - Alex de Large in A Clockwork Orange, sadicul sociopat care se hraneste cu violenta.

2. Marlon Brando - Colonel Kurtz in Apocalypse Now, zeul autoproclamat.

1. And the winner is… Jack Nicholson, administratorul de hotel - Jack Torrance din The Shining, care a infatisat nebunia ca nimeni altul.

UPDATE: Bonus - Anthony Hopkins - Hannibal Lecter in The Silence of the Lambs, canibalul erudit cu o pasiune aparte pentru creier.

(multumiri lui Mihai & boyarul)

Cea mai plina de poezie replica auzita in vacarmul urban de la “A scos cutitul la Barbosu’…“: “Am plans atunci cand am ucis-o…” E o replica dintr-un film, dintr-o carte? Face parte dintr-o poveste personala? Ea e o pisica, o pasare, o idee, o femeie iubita? N-o sa aflam niciodata.

Inca un pas spre virtualizarea realitatii. Sunt curios cine castiga in Second Life. Acolo unde parlamentarii nostri iubiti nu au avataruri. Mai multe detalii aici.

Ce sa iei cu tine la iarba verde daca nu cele doua mixuri ale lui Qewza UNU MAI SI MAI DOUA. O perindare electro-hip-hop-gipsy-jazzy-funky prin muzica romaneasca din ultimii xx ani. Cu Gica Petrescu, Alexandru Andries, Timpuri Noi, Suie Paparude, RACLA, Domnisoara Pogany, Electric Brother, Blanoz si multi-multi altii inclusi in pachet.
Qewza a fost darnic si le-a pus la dispozitia melomanilor pe site-ul TMBASE. (vazut si placut la grafic)